Lunea Patimilor – Iosif, vândut pe 30 de arginți. A doua denie din Săptămâna Mare

La fiecare zi din Săptămâna Mare, preoții ortodocși oficiază deniile, slujbe unicat în cultul divin ortodox. În fiecare zi, credincioșii sunt călăuziţi de una sau mai multe persoane sfinte ale căror fapte reprezintă un model pentru regăsirea sinelui și căutarea lui Iisus. În Lunea Patimilor, a doua denie din Săptămâna Patimilor este dedicată vieţii lui Iosif, vândut pe 30 de arginţi.

Povestea lui Iosif, citită în timpul deniei din Lunea Mare, care este spusă în Vechiul Testament, prefațează vânzarea lui Iisus de către Iuda, ceea ce duce la răstingnire și apoi la Învierea pe care creștinii o celebrează în noaptea de sâmbătă spre duminică.

Citeste si

Iosif, al cărui nume înseamnă în ebraică ”El (Domnul) adaugă”, a fost cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob şi cel dintâi al Rahilei. El era preferatul tatălui său pentru că era cel mai înţelept şi cel mai ascultător dintre fii lui Iacob.

Iosif, vândut pe 30 de arginți de frații săi

Fraţii lui, invidioşi, îl vând unor negustori madianiţi cu 30 de arginţi după ce l-au aruncat într-o fântână adâncă. Negusorii îl vând la rândul lor lui Putifar, comandant al gărzii la curtea Faraonului Egiptului. După ce a refuzat-o pe soția lui Putifar, Iosif ajunge în închisoare. De aici este însă scos, atunci când este chemat să interpreteze un vis recurent al faraonului.

Datorită interpretării date de acesta visului, Egiptul trece printr-o perioadă de secetă, dificilă, iar Faraonul îl numește întâiul dregător al țării.

Fraţii lui Iosif ajung în Egipt după perioada de foamete, încercând să obțină alimente și aici sunt primiți chiar de fratele lor mai mic. El îi iartă pentru ce i-au făcut și le spune celor zece: „Răul pe care mi l-aţi făcut voi, Dumnezeu mi l-a transformat în bine“.

Lunea Patimilor - Iosif, vândut pe 30 de arginți. Tabou care suprinde reîntâlnirea lui Iosif cu frații săi

De ce se pomenește Iosif, vândut pe 30 de arginți, în Lunea Patimilor

Pilda acestei deniei din prima zi a Săptămânii Mari este că, asemenea lui Iosif înainte de a-L regăsi pe Hristos cel mort şi înviat, trebuie să ne regăsim fraţii, chiar şi pe cei care ne-au greşit şi ne-au făcut rău într-un fel, cărora să le răsplătim cu bine, scrie Ziarul Lumina.

Aşa cum Iosif a fost aruncat într-o fântână adâncă, tot aşa şi Hristos a fost pus în mormânt, de unde a înviat a treia zi. Precum Iosif s-a descoperit fraţilor săi, pe care i-a iertat de cele ce-i greşiseră, tot aşa şi Mântuitorul, după Învierea Sa, Se arată apostolilor şi îi iartă pe cei ce L-au răstignit, rugându-se pentru ei.

Deniile încep duminică seara, cea dintâi fiind de fapt Utrenia zilei de luni, care însă nu se mai săvârşeşte dimineaţa, după cum o arată denumirea slujbei (Utrenia – slujbă de dimineaţă), ci seara, în ajunul zilei respective.

Cuvântul denie, care provine din slavul „vdenie“, înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Denumirea de denie pentru s-a împământenit pentru faptul că ele se săvărşesc seara sau, în cazul mănăstirilor, la miezul nopții.


Citește și: #salvatipipera | De ce s-a dezvoltat Bucureștiul către nord, pe timpul lui Ceaușescu, dar și acum


Share This Post

Post Comment